joi, 14 iunie 2012

Cuvinte ale lui Dumnezeu-Cuvantul (2) "Oare si noi suntem orbi?"

   Urmatorul exemplu este in legatura cu vindecarea orbului din nastere,istorisita de Sf.Apostol si Evanghelist Ioan in evanghelia sa (cap IX).
    Vindecarea acestui orb pricinuia sminteala fariseilor din Ierusalim care,nici dupa nenumaratele minuni de care auzisera,sau la care fusesera chiar martori,tot nu erau in stare sa creada in El.Cu acesta ocazie are loc intre acela care fusese orb si farisei un dialog presarat din plin cu ironii mai ales din partea celui vindecat.
    Insasi situatia creata are un anumit umor acid la adresa fariseilor,una din rarele ocazii intalnite in Sfanta Scriptura care dezvaluie ironie si chiar umor acid cu scopul osandirii din punct de vedere moral a paraliziei duhovnicesti.
    Replicile celui vindecat : "v -am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?"(Ioan IX;27)  sau  "A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii" (Ioan IX;30) sunt pline de ironie la adresa lor.
    Insa cuvintele pe care le-a rostit Mantuitorul catre farisei sunt,ca in numeroase alte cazuri, sublime,de un adevar stralucitor,total.Dupa ce ii avertizeaza ca El a venit ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa devina orbi,fariseii,simtindu-se vizati,Il intreaba retoric:"Oare si noi suntem orbi?"(Ioan IX:40).Este in intrebarea aceasta mandria necugetata a celor care credeau ca detin monopolul adevarului,numai fiindca studiasera la vreo scoala rabinica.Ei confunda adevarul cu studiul lui,confunda starea lor sociala cu starea lor duhovniceasca.Se cred luminati,invatati,practicanti,mantuiti.Ei pretind ca vad,fara a o spune insa cu sinceritate,cu curaj, pe fata.
    Mantuitorul le oferea un raspuns dumnezeiesc,total,sublim.In fata acestui raspuns,de buna seama ca farisei au incremenit de uimire.Iata raspunsul:
   
                "Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul vostru rămâne." (Ioan IX;41)

vineri, 8 iunie 2012

Cuvinte ale lui Dumnezeu-Cuvantul (1) "Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?"

   
  Exista in sfintele evanghelii numeroase exemple in care cuvintele Mantuitorului au impresionat puternic prin sublimul lor,,prin forta lor,prin adevarul divin pe care il contin.Vom incepe un serial cu asemenea exemple,pe care le vom comenta sumar mai intai,lasandu-va apoi sa le simtiti adevarata putere,prin lecturarea lor la sfarsitul postarii.Exemplele nu vor fi neaparat in ordinea lor din sfanta evanghelie.
   Vom incepe cu un exemplu de raspuns pe care Mantuitorul L-a dat intrebarii unor iudei din Galileea veniti la Ierusalim in timpul sarbatorii Corturilor care,cunoscandu-L probabil inca dinaintea activitatii Sale,erau nedumeriti vazand puterea cuvintelor Sale.
    Intrebarea lor "Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?" (Ioan VII:15),e una de o banalitate si o saracie spirituala evidenta.Dovedeste ca le era greu sa faca diferenta dintre o invatatura omeneasca si aceea a lui Dumnezeu.Mantuitorul le raspunde intr-un mod surprinzator,sublim,vrand sa-i scoata din inchistarea spirituala in care se aflau,incercand sa le darame prejudecatile carora le erau robi.
    Raspunsul are o frumusete perfecta,clarifica minunat intreaga situatie,mergand mult mai departe decat o cerea propria lor intrebare.Le arata care este rostul invataturii lui Dumnezeu,oferind un exemplu de smerenie,dezvaluie in mod neasteptat si sublim cum se poate verifica sursa acestei invataturi,(adica prin practica),sanctionand astfel usuratatea iudeilor care o confundau cu o ideologie teoretica,si atragandu-le in acelasi timp atentia ca invatatorii lor urmareau prin invatatura lor doar slava desarta.Deasemenea,e si un avertisment nu numai pentru invatatorii Legii Vechi,ci si pentru cei care urmau sa vina,si anume aceia ai Legii Noi.Cuvintele Mantuitorului la care ne referim sunt acestea:

"Si iudeii se mirau zicand: Cum stie Acesta carte fara sa fi invatat?
Deci le-a raspuns Iisus si a zis: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
De vrea cineva sa faca voia Lui, va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi.
Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat si nedreptate nu este in el." (Ioan VII : 15-18).